Nicole “Nikki” Yanofsky, născută pe 8 februarie 1994 este o cântăreaţă de jazz/pop din Hampsted, Quebec, Canada. A cântat în întreaga lume la diferite festivaluri de jazz împreună cu artisti ca Wyclef Jean, Celine Dion sau Marvin Hamlisch. Este implicată în diverse cauze de caritate iar de curând a lansat şi albumul său de debut “Nikki” la propria casă de discuri A440 Entertainment şi la Decca Records pentru alte ţări înafară de Canada.
Nikki a cântat imnul naţional în deschiderea şi la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă din Vancouver 2010.
Nikki Yanofsky înregistrează “Airmail Special”, un classic de Ella Fitzgerald pentru Verve Records şi în iunie 2007 este pus pe discul “We All Love Ella: Celebrating the First Lady of Song”. Produs de Tommy LiPuma, acest cântec a făcut din Nikki cel mai tânăr interpret ce înregistra pentru Verve.
După acestea Nikki înregistrează piesa “Gotta Go My Own Way” în engleză şi în franceză pentru filmul “High School Musical 2”. Cântecul este inclus ca bonus-track pe varianta internaţională a DVD-ului şi pe Soundtrack.
Ca urmare începe o colaborare cu Herbie Hancock (muzician premiat cu multiple Grammy-uri) şi Will.i.am pentru a înregistra o nouă veriune a hit-ului erei swing "Stompin' at the Savoy".
În septembrie 2008 lansează un CD/DVD live denumit “Ella... Of Thee I Swing”. Sprijinită de propria casă de discuri şi Universal Music pentru distribuţia albumului, Nikki primeşte critici favorabile de la specialiştii genului precum şi doua premii Juno 2009: "New Artist of the Year" şi "Vocal Jazz Album of the Year". Tot în 2009, la Canadian Independent Music Awards câştigă la categoria "Favourite Jazz Artist".
Compozitorii Stephan Moccio şi Alan Frew o aleg pe Nikki pentru a interpreta imnul Olimpiadei de Iarnă din 2010 – “I Belive”. Piesa ajunge pe locul întâi în Canada pe 27 februarie 2010.
Nikki Yanofsky şi-a început cariera în mod profesional in 2006 la Festivalul Internaţional de Jazz din Montreal. Această interpretare face din Nikki, ca la doar 12 ani sa fie cel mai tânăr cântăreţ ce urcă pe scena acestui festival.
Albumul ei de debut “Nikki” a fost lansat pe 20 Aprilie în Canada şi 4 mai in Statele Unite. Produs de Phil Ramone deţinator a 15 premii grammy, albumul conţine reinterpretări a unor piese clasice jazz precum şi primele compoziţii personale. În vara lui 2010 Nikki intenţionează să plece în turneu prin Canada, Statele Unite, Marea Britanie, Japonia şi Europa.
Johann (Hans) Hölzel mai cunoscut sub numele de scena drept Falco, a fost un cantaret de pop-rock Austriac cunoscut pentru piese ca "Der Kommissar", "Rock Me Amadeus", "Jeanny" si "Coming Home (Jeanny Part 2)". Cu "Rock Me Amadeus" devine primul si pana in prezent singurul artist care ajunge pe locul intai in Statele Unite cu o piesa cantata in limba germana. Albumele si piesele sale s-au vandut in peste 30 de milioane de exemplare in intreaga lume.
Nascut pe 19 februarie 1957 in Viena, studiaza la conservatorul din oras pentru ca in 1977 ( dupa doar un semestru) sa renunte pentru a urma o cariera in industria muzicala. Petrece o scurta perioada in Berlinul de Vest unde canta intr-o formatie de jazz-rock.
Cand se intoarce in Viena are deje numele de scena de – Falco, un tribute adus lui Falko Weißpflog skior Est German. Tot in aceeasi perioada canta cu formatiile Spinning Wheel si Hallucination Company. Intre anii 1978-1983 a cantat la as in trupa Drahdiwaberl. Cu aceasta formatie a cantat piesa “Ganz Wien”, pe care o va include si in albumul sau solo de debut, Einzelhaft.
Primul hit al lui Falco a fost "Der Kommissar" de pe albumul din 1982 "Einzelhaft". O piesa de limba germana despre abuzul de droguri ce combina rap-ul cu pop-ul. Piesa a fost un hit in multe tari insa nu are nici un impact pe piata din SUA. In 1983 este reinterpretata de formatia britanica After The Fier si de americanca Laura Branigan, cu versuri in limba engleza.
Dupa ce al doilea sau album – “Junge Roemer” nu a reusit sa-i aduca nici macar succesul albumului anterior (cu exceptia Germaniei si Austriei, unde discul a ajuns pe prima pozitie), Falco incepe sa experimenteze, cantand in limba engleza si schimband intreaga exchipa de producatori de pana atunci. Rezultatul avea sa fie cel mai popular album si single din cariera.
Falco inregistreaza “Rock Me Amadeus” inspirat de filmul “Amadeus”, si piesa devine un hit international in anul 1986. De aceasta data cantecul ii aduce succesul pe care il cauta – un no. 1 in SUA si Marea Britanie. Cantecul ramane trei saptamani pe locul unu in SUA iar albumul “Falco 3” ajunge pana pe pozitia a 3-a in Billboard Top 200. Piesa avea sa ajunga in fruntea multor clasamente, inclusiv in Uniunea Sovietica si Japonia. De pe acelasi album si piesa “Vienna Calling” este un alt hit mondial.
Piesa “Jeanny”, al treilea single de pe albumul “Falco 3” este un alt hit pentru Falco insa piesa ii adduce si critici in Germania si Olanda. Povestea piesei este spusa din perspective unui posibil criminal si violator. Cu toate ca balada nu a fost un success in SUA si numerosi DJ au refuzat sa o difuzeze, l-a inspirit pe Falco sa faca alte doua continuari la piesa.
In 1986 este lansat albumul “Emotional” dupa care pleaca intr-un turneu mondial ce avea sa se termine in 1987 in Japonia. Tot in 1987 inregistreaza duetul “Body Next To Body” cu Brigitte Nielsen un hit in tarile germanice. Cu albumul “Wiener Blut” din 1988 nu primeste foarte multa atentie cu excetia Germaniei si Austriei.
Dupa “Jeanny” au urmat cateva hituri in Europa insa Falco era rareori difuzat un UK si in SUA. In 1992 a avut o tentativa de a reveni cu albumul “Nachtflug” si cu piesa “Titanic”. Desi primeste numeroase aprecieri nu reuseste sa urce si in topuri.
Falco a murit in urma unui accident de masina in Republica Dominicana pe 6 februarie 1998, cu doar doua saptamani inainte de a implini 41 de ani. Initial s-a speculat cum ca Falco ar fi consumat alcool si droguri, zvonuri demontate de autopsie. La momentul decesului Falco muncea la un album de revenire (Out of the Dark – lansat pe 27 februarie, dupa deces). A fost inmormantat in Zentralfriedhof (Cimitirul Central) din Viena, Austria.
Pe 21 iunie 1957 intr-o suburbie din Napoli, mai exact in San Pietro a Patierno se naste cantaretul Nino D'Angelo pe numele sau real Gaetano D'Angelo. Se naste intr-o familie saraca asa ca este nevoit sa renunte la studii pentru a contribui la veniturile acesteia.
Cu ajutorul lui Alberto Lupo este primit in “lumea buna” insa dupa multe sacrificii isi lanseaza si albumul de debut “A Storia Mia” din fonduri proprii. Albumul a fost un hit aproape instantaneu, mai ales in Sicilia unde este foate apreciat. La doar 22 de ani se casatoreste cu Annamaria cu care are si doi baieti – Antonio si Vincenzo.
Tot in aceeasi perioada incepe si cariera lui de actor, la inceput in teatru apoi si film pentru marele ecran – primul film in care joaca fiind “Celebrita”.
In 1982 scoate pe piata albumul - "Un Jeans e Una Maglietta" – dupa care apare si intr-un film cu acelasi nume. Albumul se vinde in peste un milion de exmplare iar filmul depaseste orice asteptari avand incasari mai mari decat “Flashdance”.
Acum incepe si “fenomenul D’Angelo”. Participa la Festivalul de la Sanremo in 1986 cu piesa “Vai”. Criticii il ignora, insa albumul se vinde foarte bine.
In 1990 ceva pare sa se fi schimbat. Dupa moartea ambilor sai parinti intra intr-o perioada de depresie si decide sa faca cateva schimbari si in cariera. Nu mai vroia sa fie “cantaretul care vinde CD-uri”. Multumita albumului “Tiempo” incepe sa fie foarte apreciat de criticii muzicali printre care si Goffredo Foti.
In anul 1997 compune primul “musical” – “Core Pazzo”, cu care obtine un mare succes. Anul urmator participa la Sanremo cu piesa "Senza Giacca e Cravatta" cu care se claseaza pe locul opt.
La acelasi festival mai participa si in 2002 si 2003 cu "Mari'" si "'A Storia 'E Nisciuno".
Nino d'Angelo a avut un concert si in Romania, la Brasov.
Desi in Romania nu este foarte cunoscut, Nino d'Angelo este un artist renumit pe plan international, muzica sa imbinand stilul popular cu muzica jazz si cea etnica.
Christopher George Latore Wallace, cunoscut sub numele Biggie Smalls (dupa un gangster din filmul din 1975 “Let’s Do It Again”) si mai ales ca The Notorious B.I.G, este un rapper de origine americana.
Crescut in Brooklyn, New York, Wallace a crescut in anii 80’, apogeul perioadei in care se vindeau droguri pe strazi, lucru pe care l-a practicat si el de la o varsta foarte frageda. Cand si-a lansat albumul de debut “Ready to Die” in 1994 el era o figura centrala in scena Hip-Hop a Coastei de Est si a crescut vizibilitatea orasului New York intr-o perioada in care muzica rap era dominata de artisti de pe Coasta de Vest a Statelor Unite. Anul urmator, Wallace impreuna cu cativa prieteni din copilarie a format grupul Junior M.A.F.I.A. In timp ce inregistra pentru al doilea album, Biggie a fost implicat in conflictul dintre Coasta de Est vs. Coasta de Vest ce domina scena mediatica.
Pe 9 martie 1997, Wallace a fost omorat de catre un necunoscut in Los Angeles. Dublul sau album “Life After Death” lansat 15 zile mai tarziu a debutat pe locul intai in Statele Unite si a fost certificat cu discul de diamant in anul 2000 pentru vanzari de peste 10 milioane de exemplare. De la moartea sa si pana in prezent au mai aparut alte trei albume cu semnatura lui Biggie. Postul MTV l-a pozitionat pe locul 3 in topul The Greatest MCs of All Time.
Nascut la Spitalul St. Mary’s pe 21 Mai 1972, a fost unicul copil al mamei Voletta Wallace (o profesoara de prescolari din Jamaica) si a tatalui George Latore (un sudor, pentru o scurta perioada si politist in Jamaica). Tatal isi paraseste familia cand Wallace avea doar doi ani, lasand-o pe mama acestuia ce a trebuit sa-si ia doua locuri de munca pentru a intretine familia. La Queen of All Saints Middle School, Biggie a fost bun la invatatura, castigand numeroase premii. Primeste porecla de “Big” din cauza greutatii – inainte sa implineasca 10 ani. La varsta de 12 ani incepe sa vanda droguri. Mama lui, adesea plecata la munca, nu a stiut despre acestea decat atunci cand Biggie era deja adult.
Wallace s-a transferat de la scoala privata Romano-Catolica pe care o frecventa, la cererea lui, pentru a frecventa cursurile George Westinghouse Information Technology High School, unde erau elevi si Jay-Z, Busta Rhymes si DMX. Potrivit mamei sale, si aici era un elev destul de bun insa incepea sa devina prea increzut. La 17 ani, Biggie renunta la scoala si se implinca din ce in ce mai mult in diverse afaceri ilegale. In 1989 este arestat pentru posesie de arma si condamnat la cinci ani cu suspendare. In 1990, este iar arestat si un an mai tarziu, in 1991 este arestat in Carolina de Nord pentru trafic de cocaina. Petrece noua luni in inchisoare pana isi plateste cautiunea.
Wallace incepe sa cante rap inca din adolescenta. Avea sa cante oamenilor de pe strada si singur si cu diferite grupuri ca The Old Gold Brothers si The Techniques. Dupa ce este eliberat din detentie, Wallace face o caseta demo sub numele de Biggie Smalls, o referinta la porecla din copilarie; avea 1,90 metri si cantarea 125 – pana la 160 de kilograme potrivit unor surse. Caseta respectiva a fost facuta fara a lua in serios o posibila cariera rap, insa a fost promovata de DJ-ul din New York – Mister Cee, ce colaborase cu Big Daddy Kane, si care a fost auzita de editorul revistei “The Source”. In martie 1992, Wallace aparea in coloana revistei de Unsigned Hype, dedicata tinerelor talente ce nu au inca un contract cu o casa de discuri si a fost invitat sa cante cu alti artisti ce nu aveau contracte, o practica ce la acea vreme era neobisnuita. Caseta demo a fost auzita de Sean “Puffy” Combs, ce a aranjat o intalnire cu Wallace.
Dupa aceasta a semnat imediat cu Uptown Records si a aparut pe piesa “A Buncha Niggas” a celor de la Heavy D & the Boyz (ce face parte de pe albumul “Blue Funk”). La putin timp dupa ce semneaza contractul, Combs este concediat de la Uptown si lanseaza o noua casa de discuri – Bad Boy Records – unde este urmat si de Biggie la mijlocul anului 1992. Pe 8 august 1993 prietena lui Biggie naste pe primul lui copil T'yanna. El continua sa vanda droguri pentru a-si sustine financiar fetita. Renunta la traficul de droguri dupa ce afla si Combs. Biggie incepe sa capete faima mai tarziu, in remix-ul piesei “Real Love” de Mary J. Blige, cand isi ia si pseudonimul de - The Notorious B.I.G. In aprilie, piesa lui Party and Bullshitapare pe coloana sonora “Who's the Man”. In iulie 1994 apare impreuna cu LL Cool J si Busta Rhymes pe un remix al lui Craig Mack la piesa “Flava in Ya Ear”, ce ajunge pe locul 9 in Billboard Hot 100.
Pe 4 august 1994, Biggie se casatoreste cu Faith Evans, 9 zile dupa ce au facut cunostinta in timpul unei sedinte foto. Patru zile mai tarziu, Biggie a avut primul sau succes in topurile pop ca artist solo cu “Juicy/Unbeliveble”, ce ajunge pe locul 27 ca primul single de pe albumul sau de debut.
“Ready to Die” a fost lansat pe 13 septembrie 1994 si ajunge pana pe locul 13 in topul Billboard 200, eventual fiind certificat de patru ori cu discul de platima. Albumul, lansat intr-o perioada in care artistii de pe Coasta de Vest erau predominanti in topuri, potrivit revistei Rolling Stone “aproape singur…a intors atentia inapoi la rapp-ul de pe coasta de Est”. Pe langa piesa “Juicy”, albumul a mai produs doua hit-uri: “Big Poppa” si “One More Chance”.
In august 1995, grupul lui Biggie, Junior M.A.F.I.A ("Junior Masters At Finding Intelligent Attitudes"), compus din prieteni de-ai lui din copilarie au lansat albumul de debut “Conspiracy”. Grupul includea artisti ca Lil' Kim si Lil' Cease ce au continuat si solo. Albumul a avut vanzari de peste 500.000 de exemplare iar piesele "Player's Anthem" si "Get Money", ambele incluzandu-l pe Biggie, a primit disc de aur si respectiv de platina. Pana la fine anului, Biggie era cel mai bine vandut artist solo de rap in topurile americane de Pop si R&B. In iulie 1995 apare pe coperta revistei “The Source” ce avea titlul "The King of New York Takes Over". La Premiile Sources, a fost numit Best New Artist (Solo), Lyricist of the Year, Live Performer of the Year iar albumul sau de debut a fost numit Album of the Year. La Premiile Billboard a fost numit Rap Artist of the Year.
In anul sau de mare succes, Biggie a fost implicat in conflictul Coasta de Est Vs. Coasta de Vest cu Tupac Shakur. Intr-un interviu acordat revistei Vibe in aprilie 1995, in timp ce se afla incarcerat in penitenciarul Clinton Correctional Facility, Tupac Shakur l-a acuzat pe Sean “Puffy” Combs si pe Wallace ca stiau despre jaful ce a dus la impuscarea lui de mai multe ori din 30 noiembrie 1994. Cu toate ca se aflau in aceesasi cladire Biggie a respins aceste acuze.
Dupa ce a iesit din puscarie Shakur a semnat cu Death Row Records pe 15 octombrie 1995. Bad Boy Records si Death Row aveau sa devina case de discuri rivale. In iunie 1996, Tupac Shakur lanseaza piesa “Hit ‘Em Up”, in care spune ca a facut sex cu sotia lui Biggie si ca acesta i-a copiat stilul si imaginea. Walllace nu a raspuns la acest cantec decat prin cateva remarci in piesa lui Jay-Z “Brooklyn’s Finest”, iar intr-un interviu radio din 1997 spune ca “nu este stilul” lui sa raspunda. Tupac a fost impuscat de mai multe ori in Las Vegas pe 7 septembrie 1996, si a murit sase zile mai tarziu din cauza complicatiilor. Zvonuri ce spuneau ca Biggie a avut o implicare in moartealui Tupac Shakur au inceput sa circule aproape instantaneu. Wallace a respins aceste acuze declarand ca la momentul respective se afla la New York.
Pe 29 octombrie 1996, sotia lui Biggie - Faith Evans a nascut un baiat - Christopher "CJ" Wallace, Jr. Luna urmatoare Lil’ Kim a lansat albumul ei de debut “Hard Core”, sub indrumarea lui Wallace in timp ce aveau si o relatie intima. Ea era insarcinata cu un copil al lui Biggie insa a decis sa apeleze la avort.
Despre Moartea lui Notorious B.I.G puteti citi aici.
Pe 16 ianuarie 2009 apare filmul biografic – “Notorious”.
“Me so Horny” este o piesa dirty rap ce apartine grupului 2 Live Crew si face parte de pe albumul “As Nasty As They Wanna Be”. Cantecul a ajuns pe locul intai in topul American de Rap si pe 26 in Billboard Top 100 in anul 1989, in ciuda faptului ca nu a avut multe difuzari pe radio din cauza controversei legate de versuri. Tot din aceasta cauza grupul a fost acuzat de obscenitate iar albumul lor a fost interzis pe piata din Florida. In final albumul a avut raspandire si in acest stat dupa ce baietii au castigat procesul. Piesa contine un sample din "Firecracker" a celor de la Mass Production.
Piesa a devenit un mare hit pentru cei de la 2 Live Crew, ajungand pe prima pozitie in clasamentul de rap si pe 26 cel general al anului 1989. “As Nasty as They Wanna Be” a atins pozitia 3 in clasamentul de albume Rap si pe 29 in cel general. In cele din urma albumul a avut vanzari destul de bune: 3 milioane de exmplare.
Succesul piesei si al albumului a adus multe ingrijorari in privinta versurilor explicite atat a celor de la 2 Live Crew dar si in privinta lui Ice-T si a celor de la N.W.A.
Procurorul Jack Thompson din Broward County – Florida, i-a acuzat pe cei de la 2 Live Crew de obscenitate si a convins un judecator federal sa declare albumul acestora drept – obscen, in iunie 1990. Scriitorul Henry Louis “Skip” Gates, Jr. a depus marturie in favoarea grupului. Sinéad O'Connor a fost una din vedetele ce a sustinut grupul pe motive de libera exprimare. Decizia a fost intoarsa la apel iar publicitatea adusa pe aceasta tema a dus la vanzari mai mari ale albumului.
In 1999 grupul, mai putin Luther R. Campbell, a reinregistrat cantecul sub titlul "Bill So Horny". Asta se intampla in perioada in care presedintele SUA, Bill Clinton a a mintit cand a negat relatia cu Monica Lewinsky. Acest remix a dezamagit si nu a intrat in clasamente.
In anul 2008 piesa a fost clasata pe locul 83 in topul VH 1 100 Greatest Songs of Hip Hop.
Play&Win este un proiect format din 3 compozitori care incearca de cativa ani sa se lanseze. Intre timp au compus hituri pentru alte trupe, precum Activ, Akcent, 3SE, Impact, Inna. Sunt trei tineri ,care au adus un suflu nou in muzica din Romania, prieteni de mici , au provenit din familii modeste insa au fost incurajati sa isi urmeze pasiunea pentru muzica.
La 17 ani au parasit orasul lor natal Alba Iulia hotarati sa isi urmeze visul, acela de a compune pentru cele mai in voga trupe din Romania. Drumul catre succes nu a fost atat de usor pe cat se asteptau dar munca lor a dat roade ceva mai tarziu. Pana nu demult ei au hotarat sa sparga granitele anonimatului si sa porneasca o campanie de promovare a echipei Play & Win.
Lovitura au dat-o cu albumul “S.O.S” al baietiilor de la Akcent, cu bine cunoscutul hit international “Kylie”, avand ca urmare o gramada de productii muzicale pentru aproape toate trupele cunoscute de pe piata muzicala romaneasca.
Astfel echipa formata din acesti 3 baieti talentati a inceput sa prospere foarte mult, asta si datorita intelegerii foarte bune care exista intre ei.
A urmat randul celor de la Activ sa vina la baieti pentru colaborare din care s-au nascut hiturile “SUPERSTAR” si “LUCRURI SIMPLE” plus inca doua piese “DOR” si “HEAVEN”. Apoi “ALATURI DE INGERI” a celor de la 3SE, “OARE UNDE ESTI” semnata SISTEM, ANDRA – “WE GO CRAZY” .
Un alt produs 100% este INNA. Ei spera ca pe viitor sa aiba cat mai multe concerte impreuna pentru ca sunt “copii lor” muzicali. Desi sunt oarecum la inceput de drum trupa PLAY & WIN au pana in prezent peste 300 de melodii la uniunea compozitorilor dar sunt multi factori care interzic ca o piesa sa devina hit sau o trupa sa devina cunoscuta.
Putini compozitori se pot lauda cu un succes international. Iata ca echipa Play & Win este la al doilea dupa Akcent – “Kylie” urmand hitul “Hot” al Innei. Poate succesul si talentul lor nu era descoperit daca nu exista Viorel Sipos de la 3 Sud Est. Echipa Play & Win promite cat mai multe piese frumoase in perioada ce va urma.
Ca motto al trupei “we like to play with music…and we always win”
MEMBRI:
Barac Sebastian Alexandru (15 aprilie 1984)
Nascut in Medias, Jud. Sibiu, la varsta de 3 ani s-a mutat impreuna cu familia la Alba Iulia. La varsta de 12 ani a urmat cursul unei clase speciale de sport , mai tarziu devenind membru al echipei de handbal al liceului militar din Alba Iulia , pana la varsta de 19 ani cand a decis sa se implice in muzica mult mai mult asa ca si-a luat adio de la sportul de performanta si s -a inscris la Universitatea Hiperyon din Bucuresti sectia actorie (zi) pe care a terminat- o in 2006 -2007.
A studiat percutia pe care o adora de mic copil si chitara .9 ani de zile i-a luat sa invete si sa studieze cum sta treaba cu industria muzicala ori munca de studio pentru ca mai apoi sa inceapa sa lucreze pentru artisti in adevaratul sens al cuvantului.
Botezan Marcel (14 august 1985)
A terminat Liceul de Lucrari Publice din Alba Iulia .Momentan este student la Facultatea de Psihologie din Constanta. Cheia succesului pentru el este o echipa bine inchegata, intelegere si binenteles talent.
Bolfea Radu (9 decembrie 1984)
A urmat clasele Liceului de Muzica si Arte Plastice Alba - Iulia timp de 12 ani. Tot acolo a studiat pianul si chitara dar terminand liceul la o sectie teoretica. Momentan este student in Constanta la o facultata de Psihologie dar spune ca nu este motivul real pentru care locuieste in Constanta. Pentru el muzica a fost mai mult decat o pasiune a fost un vis.
Laleh Pourkarim este o compozitoare si interpreta nascuta pe 10 iunie 1982 in Bandar-e Anzali, Iran si stabilita in Suedia. Vine in aceasta tara la varsta de 12 ani si merge la scoala in Angered, Gothenburg. Inaite de venirea in Suedia a locuit si in Azerbaidjan si in capitala Republicii Belarus – Minsk.
Singura a produs si compus albumul de debut “Laleh” lansat in anul 2005. Pe acest album canta in trei limbi: Engleza, Suedeza si Persana. La premiile Grammis Suedeze din 2005 a primit 7 nominalizari din care a castigat la 3 categorii: Artist of the Year, Producer of the Year si New Artist of the Year.
A avut si un rol destul de important in filmul Suedez “Jalla! Jalla!” regizat de Josef Fares, ce a avut un mare succes in 2000.
Laleh este fiica lui Houshang Pourkarim, un sociolog Iranian proeminent din Bandar-e Anzali.
In adolescenta, Laleh formeaza un grup de Jazz –“Bejola” – cu profesorul ei de muzica, si invata singura percutia si saxofonul.
A scris, cantat si produs albulul ei de debut ce a aparut in primavera anului 2005 la Warner. Albumul apare in topurile scandinave si include doua cantece lasate ca single: "Invisible (My Song)" si "Live Tomorrow". In 2006 lanseaza albumul “Prinsessor” de pe care lanseaza piesele "November" si"Forgive but Not Forget”. Un alt cantec apare un an mai tarziu - "Call on Me".
Mylène Jeanne Gautier s-a născut la Pierrefonds la data de 12 Septembrie 1961, în Quebec, Canada, o suburbie a Montrealului, din părinţi originari din Franţa. Familia ei s-a reîntors în Franţa când ea avea doar 8 ani. A vândut până acum, peste 25 de milioane de discuri.
Mylène provine dintr-o familie cu patru copii: Brigitte, născută în 1959, Jean-Loup, născut în 1960 şi Michel, născut în 1969. La vârsta de 18 ani, părăseşte şcoala, pentru a urma o carieră artistică. Se înscrie la teatru unde şi obţine rolul lui Zézette, în piesa "Le Père Noël est une ordure".
În anul 1983, Mylène îl cunoaşte pe Laurent Boutonnat. La acea vreme nu îşi dorea să devină cântăreaţă, dar, a acceptat provocarea. Împreună cu un prieten, Jérôme Dahan, Boutonnat a început să compună melodiile. Mylène urma să fie cea care le va interpreta.
Astfel, în anul 1984, apare primul ei single, “Maman a tort”, single care a deranjat la vremea respectivă, prin versuri, atitudine şi ritm. Cu greu casele de discuri aveau să fie de acord cu semnarea unui contract.
Tot în această perioadă, Mylène decide să îşi schimbe numele de scenă, din Mylène Gautier în Mylène Farmer, ca şi un omagiu adus actriţei americane Frances Farmer.
Single-ul "Maman a tort", s-a bucurat în schimb de un mic succes printre ascultători, până în luna martie a acelui an, fiind vândut în peste 100.000 de exemplare, în ciuda videoclipului uşor cenzurat de către FR3, şi turnat dintr-un buget de doar 1000 de Euro.
Dat fiind acest mic succes, înregistrează şi o versiune în engleză a piesei, intitulată "My mum is wrong".
În acelaşi an, Mylène refuză trei proiecte: "Bip bou rock'n roll", "L'amour au téléphone" şi "I do love you". În 1985, apare cel de-al doilea single, intitulat "On est tous des imbéciles", cu un titlu expresiv pe faţa B, şi anume "L'annonciation", care nu se bucură de prea multă apreciere.
Pentru a fi rapid uitat, nu se filmează nici un clip pentru acest single, iar colaborarea cu Jérôme se încheie brusc, prin ruperea contractului cu casa de discuri RCA. Mylène şi Laurent, semnează de această dată cu o nouă casă de discuri, Polydor.
Tot în acelaşi an, Mylène lansează ce-l de-al treilea single, "Plus grandir", care, de această dată se bucură de un buget mai mare. Cu versurile scrise de Mylène, acest single se aştepta a fi un mare succes, dar a sfârşit cenzurat de majoritatea radiourilor, care au considerat versurile ca fiind... prea morbide. A urmat un videoclip: o tânără, plimbându-se într-un cimitr, vizitându-şi propiul mormânt. Melancolie şi... frică. Asta se poate deduce deja din atitudinea adoptată de Mylène. Single-ul s-a vândut în aproape 100.000 de exemplare.
Dar, vânzările nu sunt destul de consistente încă. În 1986, Laurent Boutonnat scrie versurile pentru noul single, "Libertine", iar muzica urmează a fi compusă de Jean-Claude Déquéant. Astfel, având un buget de 450.000 de Franci, în pădurea Rambouillet, Laurent Boutonnat filmează clipul pentru "Libertine", care se dovedeşte a fi un scurt metraj, acesta având nici mai mult, nici mai puţin de 11 minute. Pentru promovare, a rugat cinematografele, să-l difuzeze, înaintea fiecărui film, dar fiind prea lung, oferta a fost refuzată. Ca urmare, s-a luat decizia difuzării gratuite a clipului, în Paris. Efectul a fost resimţit imediat. Peste 500.000 de copii vândute. Fiind primit de public foarte bine, single-ul a fost distribuit DJ-ilor pentru difuzări în discoteci.
În sfârşit, în luna aprilie a lui 1986, primul album a lui Mylène vede lumina zilei. "Cendres de lune" se numea, şi a fost distribuit la vremea respectivă, pe mai multe suporturi (casetă, vinil, etc...). El conţine 9 piese, inclusiv single-urile lansate precedent, înafară de "On est tous des imbéciles". În 1987 însă, apare single-ul "Tristana", acompaniat de "Au bout de la nuit". Clipul pentru Tristana este turnat de acelaşi Laurent Boutonnat. Single-ul este mai apoi integrat într-o nouă versiunea a albumului "Cendres de lune", care va conţine 12 piese, inclusiv două remixuri. Acesta din urmă, este vândut în 800.000 de exemplare.
La sfârşitul lui 1987, Mylène lansează "Sans contrefaçon". Cu peste 500.000 de exemplare vândute, single-ul devinde un imn pentru comunitatea gay. Este urmat de o piesă ceva mai lentă, "Ainsi soit je...", lansată pe disc laser, şi distribuită şi în Japonia. Ce-l de-al doilea album, îşi face apariţia în 1988, intitulat "Ainsi soit je", şi sparge gheaţa cu peste 1.800.000 de exemplare vândute în prima zi.
"Pourvu qu'elles soient douces" este un alt single, extras de pe albumul "Ainsi soit je..." şi va rămâne single-ul cu cel mai mare număr de exemplare vândute de Mylène, pentru un single: 700.000. Este acompaniat de un videoclip, devenit scurt metraj la rândul lui, cu 17 minute, şi intitulat "Libertine 2 - Pourvu qu'elles soient douces".
În 1989, după lansarea single-ului "Sans logique", Mylène pregăteşte primul turneu de promovare din cariera ei. Acesta a început pe 19 Septembrie 1989 la Grenoble, şi s-a încheiat pe 7-8 Decembrie la Paris, Bercy.
Mylène ia o pauză de câteva luni, timp în care îşi pregăteşte cel de-al treilea album, primul extras pe single, fiind difuzat la data de 18 Martie 1991. Astfel, "Désenchantée" devine cel mai bine vândut single, cu peste 1.300.000 de exemplare, fiind menţionat chiar şi în Cartea Recordurilor, ca şi "Cel mai vândut single...". Clipul a fost filmat de acelaşi Laurent Boutonnat, în Ungaria. Mylène a fost nominalizată chiar şi la "Victoires de la Musique", dar a fost ignorată complet. Dar, noul album, "L'autre", a adus cu el un nou look şi un nou manager. De asemenea, primul duet a apărut câteva luni mai târziu, duet împreună cu Jean-Louis Murat, piesa intitulându-se, "Regrets". Clipul a fost filmat alb-negru, cu nuanţe sepia, tot în Ungaria, într-un cimitir.
În 1991 apare un nou single, "Je t'aime mélancolie", fiind acompaniat de o altă piesă, "Mylène is calling". În Decembrie 1991, un fan intră înarmat în Studiourile Polydoor/EMI Record din Paris, ţinând un grup de angajaţi sub ameninţarea pistolului, cerând o întâlnire cu Mylene. Sfârşitul a fost tragic, împuşcând un recepţionist, după care s-a sinucis. Deşi a refuzat să vorbească despre incident, i-a marcat într-o oarecare măsură viaţa şi cariera. Un alt scandal îi va umbri cariera la acel moment, după ce clipul pentru piesa "Beyond my control" a fost cenzurat de majoritatea canalelor de televiziune. Motivul? Prea mult sex şi prea mult sânge. Dar totuşi, acesta a fost difuzat în versiunea completă, doar după miezul nopţii. Deşi anunţase că se retrage, mai lansează totuşi un single, în lupta contra SIDA, numit "Que mon cour lâche".
În 1992 apare "Dance Remixes", care se vinde în 300.000 de exemplare în toată Europa.
Dar, anul 1993, aduce întradevăr o umbră în cariera lui Mylène, informaţii despre ea, în această perioadă neexistând, sau fiind foarte puţine. Veştile cum că ar juca într-un film regizat de Laurent Boutonnat, se confirmă atunci când apare pe piaţă "Giorgino", la 5 Octombrie 1994. Filmul însă nu se bucură de un prea mare succes, moment în care Mylène a şocat toată media la acel moment, imediat după, luând decizia să părăsească Franţa, pentru o perioadă nedeterminată, optând pentru California, unde s-a bucurat de o viaţă privată, trăind în anonimat.
Tot restul carierei, Mylène avea să ţină viaţa privată şi relaţiile cât se poate de departe de presă, şi chiar până în ziua de azi, în ciuda faptului că este una dintre cele mai faimoase femei din Franţa, este şi una din cele mai misterioase. A căutat o viaţă diferită, un echilibru, care într-un final a creat o nouă Mylène.
În perioada în care a stat în California, Mylene a început lucrul la al patrulea album, "Anamorphosee" care a reprezentat o schimbare totală de stil pentru regina muzicii pop din Franţa. Albumul este foarte american, şi are un sound mai mult rock decât pop. A fost lansat de single-ul "XXL". A debutat ca şi #1, dar eclipsat într-un fel de primele trei. Cu 5 single-uri şi câteva concerte, albumul s-a vândut până la urmă în 1.400.000 copii doar în Franţa. Deţine de asemenea recordul pentru cel mai exportat album in 1996. A fost lansat în Octombrie 1995, după aproape trei ani de tăcere. Al doilea single de pe acest album, apare la sfârşitul lui 1995: "L'instant X". Mai târziu apare şi single-ul "California", iar în Septembrie 1997 apare şi albumul "Live a Bercy".
Pe 16 Noiembrie, "Rêver" a fost lansat, acompaniat de un videoclip Live. Două extrase au luat naştere de pe acest album, "La poupée qui fait non" (cel de-al doilea duet, cu Khaled), şi "Ainsi soit je". Din nou, după aceste succese, Mylène se retrage în anonimat, până în 1999.
Următorul album se numeşte "Innamoramento", iar primul extras pe single este "L'Âme-stram-gram", care apare în Martie 1999. La 8 Iunie, este lansat "Je te rends ton amour", care ne-o arată pe Mylène într-o baie de sânge, în mijlocul unei biserici.
Scenele de viol sunt din nou, cenzurate de telviziuni. Dar, de această dată, videolclipul este lansat în format K7. 70.000 de copii au fost vândute, profitul fiind donat luptei înpotriva SIDA. Odată cu lansarea celui de-al cincilea album, Mylène, revine pe scenă, eveniment anunţat practic de piesa "Souviens-toi du jour". "Mylenium Tour", a fost un succes enorm, de la Paris şi până la Moscova. Din nou, estimările copiilor vândute la acest album se ridică în jurul cifrei de un milion.
Lansează de asemenea cariera tinerei Alizée, o fată de 16 ani, cu single-ul, "Moi... Lolita", care a rămas cel mai bun single, şi number one în clasamentele anului 2000. Alizée, lansează albumul "Gourmandises", întregul album fiind scris de Mylène, şi compus de Laurent Boutonnat.
Imaginea pe care Alizéea promovat-o, a fost cu grijă creată de Farmer şi Boutonnat; Nu a avut voie să dea decât puţine interviuri, nu mai mult de 20 de minute pe interviu, şi doar un număr mic de apariţii promoţionale. În 2005 Alizée a părăsit casa de producţie condusă de Boutonnant, al treilea album, care era aşteptat undeva pe la sfârşitul lui 2005, neapărând încă. Recordurile la vânzări, ale albumelor lui Alizée, au generat peste 10 milioane de euro pentru Mylene în 2001.
La 22 Ianuarie 2000, a avut loc decernarea premiilor NRJ Music, Mylène câştigând trei trofee, la trei nominalizări: "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", "Cel mai bun album francez" şi "Cel mai bun concert".
Succesul a fost urmat de decernarea premiilor NRJ Music, din 2001, unde a câştigat din nou un trofeu, pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză". Tot în 2001 lansează un single pentru filmul "Razmokets", intitulat "L'histoire d'une fée, c'est...". Single-ul nu beneficiază de promo, nici de videoclip, dar este vândut în 40.000 de exemplare. Şi din nou, o tăcere de un an....
Această tăcere a fost spartă, odată cu lansarea celui de-al treilea duet, cu Seal. "Les mots", a fost lansat în Octombrie, şi a fost vândut în 500.000 de copii. Este lansat şi un album, "Best Of...", intitulat "Les mots", la fel ca şi single-ul. Acesta conţine toate single-urile lansate de Mylène până la acel moment (înafară de "On est tous des imbéciles").
La 19 Ianuarie 2002 are din nou loc decernarea premiilor NRJ Music. Mylène câştigă pentru a treia oară consecutiv, premiul pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", şi oferă prima apariţie televizată împreună cu Seal.
În Aprilie lansează un alt extras pe single, "C'est une belle journée". Tot în 2002 două artiste reproduc piesa "Désenchantée", prima fiind cântăreaţa de origine belgiană, Kate Ryan în Martie 2002, şi Leloo (remixată de Mad House) în Iunie 2002. Un al treilea extras pe single apare cu piesa "Pardonne-moi", cu un videoclip elegant, regizat de Laurent Boutonnat. Single-ul va fi vândut în 150.000 de exemplare.
La 18 Ianuarie 2003, Mylène este din nou nominalizată la NRJ Music, la categoria "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", premiu pe care îl şi câştigă, pentru a patra oară consecutiv. Apare la televizor, cântând "Rêver", acompaniată la pian de, Yvan Cassard.
17 Decembrie 2004 este data la care Mylène anunţă o serie de 13 concerte unice, care se vor ţine consecutiv la Bercy, deoarece scena nu poate fi transportată. Biletele se vând imediat. Abia în Februarie 2005, se aude primul single de pe noul album. Acesta este "Fuck them all", şi a fost lansat pe 14 Martie 2005. Albumul "Avant que l'ombre" era aştepat undeva în Aprilie 2005. Şi întradevăr, la 4 Aprilie 2005, magazinele au stat deschise toată noaptea pentru a face faţă numărului foarte mare de cereri. Albumul a fost considerat de unii prea vulgar, sau prea lent, dar asta nu l-a împiedicat să ajungă number one, în prima săptămână de la lansare.
Luna Ianuariea a lui 2006 se anunţă plină de evenimente. Pe 13, încep concertele de la Bercy, iar pe 8, Mylène dă un interviu, la TF1, în scop promoţional. La acea vreme, anunţa că va fi ultimul ei interviu la o televiziune.
În 2006, Farmer a lansat un videoclip pentru piesa "L'Amour n'est rien...", unul dintre cele mai provocatoare clipuri ale ei.
A înregistrat un single cu Moby, "Slipping Away (Crier la vie)", care a fost lansat în Septembrie 2006, şi care a devenit cel de-al patrulea single al ei, number one în Franţa.
La 19 Iunie 2008, a fost lansat single-ul care anunţa cel de-al şaptelea album.
"Dégénération" s-a numit single-ul, iar albumul, "Point de Suture" a fost lansat la data de 20 August 2008. Surprizele însă nu s-au încheiat aici, Mylène anunţând un turneu, pentru 2009, de această dată cu o scenă transportabilă.
Pe 12 Septembrie 2008 s-a anunţat cel de-al doilea extras pe single de pe albumul "Point de Suture", acesta fiind "Appelle mon numéro", al doilea titlu de pe album. Prima difuzare pe radio a fost făcută de către Radio Vibration la data de 13 Septembrie 2008.
Lenka Křipač este o actrita australiana ce in 2008 si-a facut si debutul muzical solo. Ea s-a nascut in anul 1978.
Luand o pauza de la a fi vocalista si clapara in trupa australiana Decoder Ring, compozitoarea Lenka Křipač se muta in Los Angeles si incepe sa inregistreze cateva piese pop sub numele de scena Lenka. Materialul ei solo are influente din Björk si Jem.
Faptul ca a fost actrita si-a adus aportul si in muzica pe care o face, avand anumite simturi teatrale in compozitii.
Inainte sa apara pe piata albumul de debut “Lenka” lansat in septembrie 2008, cantareata interpreta prin mici cafenele si hoteluri.
Piesa ei “The Show” a fost utilizata in numeroase spoturi publicitare, in mod special pentru Old Navy.
Tatal ei este un imigrant din Cehoslovacia, mama fiind din Australia.
Pe site-ul ei de My Space Lenka spune ca s-a nascut “in tufisuri” iar la varsta de 6 ani se muta in Sydney unde si-a primit educatia, lectiile de muzica si unde incepe sa lucreze in domeniul muzicii.
A fost componenta a grupului Australian de electro-rock Decoder Ring, impreuna cu care apare pe doua albume, dupa care, in 2007 se muta in California.
Dupa ce adopta ca nume de scena prenumele Lenka ( “Lenka” este un nume Ceh/Slovac de fata des intalnit, si un diminutiv obisnuit dupa rusescul “Lena”;, sunt numeroase alte persoane celebre ce poarta numele de Lenka, inclusiv cantarete, printre cele mai notabile fiind interpreta Ceha de folk/alternativ Lenka Dusilová), ea lanseaza albumul de debut pe 24 septembrie 2008. Pana in prezent albumul nu a urcat decat pe locul 142 in Billboard 200.
Rihanna (Robyn Rihanna Fenty) este o cantareata din Barbados, care traieste in prezent in San Diego, California.
Rihanna s-a născut în Saint Michael, Barbados pe data de 20 februarie 1988, fiind cel mai mare copil din familia sa. Tatăl său, Ronald Fenty, este un negru de origine tot din Barbados, iar mama sa este o mulatră originară din Guiana.
Rihanna are doi fraţi mai mici numiţi Rorrey şi Rajad. Ea a studiat la şcoala primară Charles F. Broome Memorial School apoi a frecventat şcoala Combermere, unde a format un trio muzical, alături de două din colegele sale.
În anul 2004 ea a câştigat concursul de frumuseţe Miss Combermere Beauty Pageant. La vârsta de cincisprezece ani, unul dintre prietenii săi a prezentat-o producătorului american Evan Rogers, care întâmplător era într-o vacanţă în Barbados, alături de soţia sa. Rogers, alături de partenerul său, Carl Sturken au ajutat-o pe Rihanna să înregistreze un material în limba engleză, mai multe exemplare fiind trimise mai multor case de discuri. Unul dintre acestea a ajuns la rapper-ul Jay-Z, care a îndrumat-o spre un contract cu Def Jam Records. Rihanna le menţionează pe Alicia Keys, Beyoncé Knowles şi câteva alte cântăreţe originare din Caraibe ca fiind sursa sa majoră de inspiraţie. Cântăreaţa de origine canadiană Fefe Dobson a fost artista pe care ea a admirat-o cel mai mult în adolescenţă.
"SOS"(deasemenea cunoscut şi sub numele de "S.O.S. (Rescue Me)") este cel de-al doilea single extras de pe albumul “A Girl Like Me”. Scris de către J. R. Rotem, Evan "Kidd" Bogart, Ed Cobb şi Christina Milian acesta a fost iniţial propus pentru Christina Milan, care a refuzat cântecul fiind mult prea pop pentru o artistă R&B ca ea. Imediat după refuzul acesteia, Rihanna a primit acordul pentru a-l înregistra. "SOS" conţine câteva dintre liniile de bază ale melodiei "Tainted Love", cântată de către formaţia Soft Cell, în anii 80. În acest cântec există şi o referinţă cu privire la "Tiny Dancer" o piesă interpretată de către Elton John, în versul "...just hold me close boy, cause I'm your tiny dancer...". Au apărut deasemenea şi câteva remix-uri oficiale făcute de către Jason Nevins, care au obţinut poziţii în top 10 pe tot întinsul pământului.
Pentru acest single au fost înregistrate două videoclipuri. Primul este unul promoţional, sponsorizat de către firma NIKE, care o arată pe Rihanna într-o sală de sport, care se transformă într-un club de noapte. Cel de-al doilea (cel oficial) a fost regizat de către Chris Applebaum. În acesta, cântăreaţa este îmbrăcată într-o rochie verde (şi o alta mov) şi îi spune iubitului său că îl va suna pentru a-i cere ajutor. În acesta ea este surprinsă dansând în stil oriental. Videoclipul conţine un mini-spectacol cu raze laser, inspirat din videoclipul Madonnei, pentru hitul Hung Up.
"Umbrella" este primul single extras de pe cel de-al treilea album al Rihannei. Acesta este o colaborare cu rapper-ul Jay-Z. Melodia a fost scrisă de către The Dream.
Conform compozitorilor ea a fost oferită lui Mary J. Blige şi lui Britney Spears, înainte de a fi acceptată de către tânăra cântăreaţă. Premiera oficială a single-ului a fost pe data de 29 martie 2007. Câteva posturi radio majore din Los Angeles, Boston şi New Zork au difuzat versiuni ale melodiei în care erau şterse părţile de rap ale lui Jay-Z. Tânărul cântăreţ de origine americană, Chris Brown a scris o melodie-răspuns, intiulată "Cinderella", care are aceaşi linie melodică dar alt text. Remix-ul nu a avut parte de atenţie din partea ascultătorilor, care au preferat varianta oficială. Din pricina succesului mondial obţinut de către această melodie, ea a fost reprodusă de către mulţi cântăreţi din toate colţurile lumii, având stiluri diferând de la acustic la hard-rock.
Rihanna a făcut câteva apariţii formale în Regatul Unit pentru a promova single-ul. "Umbrella" a beneficiat de promovare în cadrul unor mari concerte şi festivale precum Live Earth, GMTV, Loose Women, Blue Peter, Kiss Concert 2007, Sprint Concert, Zoopotia Show, Stripped Show, Canadian Idol, 106 & Park şi The View.
Videoclipul pentru acest single a fost produs de către Chris Applebaum şi a avut premiera pe data de 26 aprilie 2007. Videoclipul începe cu Jay-Z cântând rap într-o ploaie de scântei. De-a lungul primului cor, ea poate fi văzută aparent mergând pe vârfuri. La sfârşitul videoclipului ea dansează alături de umbrela sa şi alături de dansatori, totul într-o ploaie de scântei. În cadrul decernării premiilor 2007 MTV Video Music Awards videoclipul a fost nominalizat la cinci categorii şi a câştigat la două dintre categorii: Videoclipul Anului şi Single-ul Monstru al Anului. În Polonia acest videoclip a devenit cel mai difuzat din istoria MTV, devansând hitul "Hung Up" al Madonnei.
"Umbrella" a devenit prima melodie cântată de către o femeie care a debutat pe poziţia întâi în Regatul Unit. Aceasta a rămas pe această poziţie timp de zece săptămâni. Aceast single a obţinut primul loc în topurile din întreaga lume, devenind unul dintre cel mai mare hit al anului 2007.
În România, cântecul a câştigat locul întâi, devansându-l pe Akon. În următoarea săptămână a căzut pe locul doi, pentru ca săptămâna următoare să revină pe prima poziţie.
Conform Radio And Records, Umbrella este cel mai ascultat cântec urban.
Melodia a atins poziţia întâi în Regatul Unit în perioada în care acea zonă a fost lovită de inundaţii, care i-au făcut pe unii oameni să glumească spunând că este blestemul Rihannei. Spre deosebire de Anglia, în Grecia "Umbrella" a avut cele mai proaste vânzări şi poziţii în top, acea zonă cofruntându-se cu o caniculă foarte puternică . În Grecia single-ul a atins poziţia cu numărul zece, dar a beneficiat de multe difuzări atât la radio cât şi la TV.
Rihanna si-a facut debutul pe marele ecran cu un rol pasager in `Bring It On – All Or Nothing`. Cel mai recent album al ei “Good Girl Gone Bad” s-a vandut pana in prezent in peste 6,5 milioane de exemplare.
Rihanna si-a creat o fundatie – “Believe Foundation” in anul 2006 pentru a ajuta copii cu diferite boli in stare terminala. In septembrie 2008, impreuna cu Carrie Underwood, Ciara, Beyoncé, Leona Lewis, Mary J. Blige, Mariah Carey si Fergie a ajutat la campania “Stand Up To Cancer” interpretand imnul acesteia "Just Stand Up!"
Francis Albert "Frank" Sinatra a fost un cantaret si actor American ce a trait in perioada 12 Decembrie 1915 – 14 Mai 1998.
Incepandu-si cariera muzicala in era Swing impreuna cu Harry James si Tommy Dorsey, Sinatra a inceput o cariera solo la inceputul si mijlocul anilor 40’. Cariera lui a stagnat pana la inceputul anilor 50’ insa a luat o nota ascendenta in 1954 dupa ce a castigat un premiu oscar pentru cel mai bun rol secundar in filmul “From Here to Eternity”.
A semnat un contract cu Capitol Records si a lansat cateva albume apreciate de critici (“In the Wee Small Hours”, “Songs for Swingin' Lovers”, “Come Fly with Me”, “Only the Lonely” and “Nice 'n' Easy”). Sinatra a parasit Capitol pentru a forma propria lui casa de discuri – Reprise Records (avand succes cu albume ca Ring-A-Ding-Ding, Sinatra at the Sands and Francis Albert Sinatra & Antonio Carlos Jobim), a avut turnee mondiale si a fraternizat cu gasca Rat Pack (Dean Martin, Sammy Davis, Jr., Peter Lawford si Joey Bishop) si cu Presedintele John F. Kennedy la inceputul anilor 60’. In 1965 Sinatra implineste 50 de ani, inregistreaza retrospectiva “September of My Years”, apare in programul de televiziune “Frank Sinatra: A Man and His Music” si inregistreaza hiturile "Strangers in the Night" si "My Way".
Francis Albert Sinatra este nascut pe 12 Decembrie 1915 pe 415 Monroe Street, Hoboken, New Jersey. A fost singurul copil a unui boxer si pompier Sicilian - Anthony Martin Sinatra (1894 - 1969) si a unei moase Genoveze - Natalie "Dolly" Sinatra née Garaventa (1896 - 1977). Parintii lui emigreaza in Statele Unite in 1895 si respectiv in 1897.
Sinatra a avut complicatii la nastere si astfel a suferit unele cicatrici permanente pe lobul stang al urechii, obraz, pe gat si a avut timpanul perforat.
La varsta de 14 ani o cunoaste pe Nancy Barbato cu care se va casatori in anul 1939. La inceputul anilor 30’ Sinatra a inceput sa cante in public, la inceput la petrecerile familiei, apoi in cluburi locale. Dupa ce a vazut un spectacol al lui Bing Crosby se decide sa faca o profesie din cantat. Acest lucru a cauzat unele discutii tensionate intre el si parinti, fapt ce a dus la plecarea de acasa la varsta de 17 ani.
Printre primele job-uri ale lui Sinatra a fost la Hoboken Union Club. In 1935, cu ajutorul mamei sale a convins grupul vocal local – The Three Flashes - sa-l includa si pe el in gasca. Cu Sinatra grupul devine cunoscut sub numele de – Hoboken Four – si-l impresioneaza pe Edward Bowes si apar in show-l sau Major Bowes Amateur Hour, si cu 40.000 de voturi castiga primul loc (un contract pe 6 luni). Sinatra nu se intelege bine cu restul grupului Hoboken Four si se intoarce acasa la sfarsitul anului 1935. Tot mama sa este cea care ii gaseste un alt loc de munca la Rustic Cabin in Englewood, New Jersey – unde era chelner cantaret si MC – primind in schimb 15 dolari pe saptamana.
In 1938 Sinatra este arestat deoarece o fosta iubita il acuzat de false promisiuni (la acea vreme aceste acuze erau posibile, in fapt Sinatra a avut o relatie cu o femeie maritata mai invarsta decat el). Cazul a ajuns in tribunal unde Sinatra a avut castig de cauza in ianuarie 1939, cateva saptamani dupa acestea el casatorindu-se cu Nancy Barbato.
Pe 18 martie 1939, Sinatra face primele inregistrari, a unui cantec numit “Our Love” cu formatia lui Frank Mane. In aceeasi perioada este angajat de Harry James in orchestra lui si ii propune o schimbare de nume, in Frankie Satin, Sinatra refuzand acest nume.
Dupa unele nemultumiri cu orchestra lui James, Sinatra se alatura lui Tommy Dorsey pana in anul 1942. In 1941 Sinatra devine unul dintre cei mai apreciati cantareti in sondajele revistelor Billboard si Downbeat. Contractul lui Sinatra cu Tommy Dorsey era unul destul de neprofitabil, Dorsey luand o treime din castigurile lui. Dupa o publicitate negative dusa de Sinatra impotriva lui Dorsey, reuseste o imbunatatire a contractului. Cateva decenii dupa intamplarea aceasta Dorsey pretinde ca a fost amenintat de anumiti mafioti trimisi de Sinatra. In realitate avocatul lui Sinatra l-a amenintat ca daca nu-i imbunatateste contractul va face totul posibil ca Dorsey sa nu mai aiba show la NBC. In 1941 Sinatra a inregistrat 29 de piese si a fost numit “Male Vocalist of the Year” de catre revista Billboard.
In anul 1943 Sinatra semneaza cu Columbia Records ca artist solo cu un succes initial foarte mare, in mod particular in timpul revoltei muzicienilor din 42’ – 44’. Sinatra a avut unele succese in aceasta perioada spre finalul revoltei inregistrand unul dintre cele mai mari hituri ale sale "Saturday Night (Is the Loneliest Night of the Week)". "Sinatra-mania" devine oficiala! In perioada 1940 – 1943 el inregistreaza nu mai putin de 23 de cantece de top 10 si devine cunoscut ca “The Voice”.
In 1944 Sinatra se gandeste mai serios la cariera lui cinematografica – dupa ce apare in 3 filme ca vocalistul orchestrei lui Dorsey in 41/42. Semneaza un contract pe 7 ani cu Radio-Keith-Orpheum Pictures. A fost observat de Louis B. Mayes care-i cumpara contractul de la RKO si-i mareste salariul de 25.000 la 130.000 de dolari pe film si un contract de 1,5 milioane cu cei de la MGM. Intr-un timp foarte scurt Sinatra devine un star cinematografic avand estimativ 40 de milioane de fani in America. Imaginea fanelor idragostite si care tipa de bucurie la vederea lui Sinatra (anticipand reactii similare si pentru Elvis Presly si Beatles), a caricaturilor facute dupa chipul lui Sinatra erau teme recurente in multe culturi pop ale timpului, cum ar fi desenul animat Warner Bros. din 1945 “Book Revue”. Pana in 1946 Sinatra ajunge sa aiba pana la 45 de spectacole pe saptamana. Pe 4 martie in acelasi an lanseaza albumul de debut “The Voice of Frank Sinatra”. Pana la finele anului 1948 Sinatra incepe sa simta ca directia carierei sale se indreapta intr-o panta descendenta, acest fapt a fost confirmat si de pozitia 4 in topul Down Beat a celor mai poplari cantareti (dupa Billy Eckstine, Frankie Laine, si Bob Crosby). Observand ca nu mai vinde la fel de multe discuri incearca o noua abordare muzicala, inregistrand cateva piese gospel.
Dupa o absenta de doi ani, pe 12 ianuarie 1950 Sinatra revine pe scena intr-un concert in Hartford, Connecticut. Pe 7 octombrie 1950 - The Frank Sinatra Show – are premiera la televiziunea CBS de la ora 9:00 pana la 10:00 seara. In septembrie 1951 isi face debutul in Las Vegas la Desert Inn. O luna mai tarziu o noua serie - Frank Sinatra Show – se difuzeaza la CBS. Pe 7 noiembrie 1951 Sinatra se casatoreste cu Ava Lavinia Gardner, avand cu aceasta o relatie tumultoasa, iar ascensiunea in cariera lui Gardner parea sa coincida cu declinul celei a lui Sinatra. Cei doi se despart in 1953 si divorteaza in 1957.
In 1957 Sinatra isi muta - The Frank Sinatra Show – la ABC pentru 3 milioane de dolari. In iulie 1958 Sinatra canta la un concert caritabil in Monte Carlo. Printre cei prezenti se afla si printesa Grace Patricia Kelly. In acea seara Sinatra a lucrat pentru prima oara cu Quincy Jones. Relatia lor profesionala avea sa dureze pana in anii 80’ insa prietenia pana la moartea lui Sinatra.
In aceasta perioada Sinatra devine un apropiat al familiei Kennedy, prieten si puternic sustinator al viitorului presedinte John F. Kennedy. Multi ani mai tarziu cea mai mica fata a lui Sinatra, Tina Sinatra avea sa dezvaluie ca Sinatra si mafiotul Salvatore "Momo" Giancana l-au ajutat pe Kennedy sa castige una din cele mai cruciale alegeri primare in 1960. Se spune ca Sinatra i-a facut cunostinta lui Kennedy cu viitoarea lui amanta Judith Campbell. Dupa ce Campbell incepe o relatie cu Kennedy, Ministrul Justitiei de la acea vreme Robert Francis "Bobby" Kennedy se alarmeaza si ii spune fratelui sau sa se distanteze de Sinatra. Pe 24 martie 1962 prietenia dintre Sinatra si Kennedy ia sfarsit atunci cand Presedintele alege sa stea la Bing Crosby si nu la Sinatra. Dupa toate acestea Sinatra renunta la Partidul Democrat si impreuna cu Dean Martin devin Republicani si il sustin pe Richard Nixon ce devine presedinte in 1968. In 1963 Sinatra isi pierde licenta pentru cazinoul din Nevada. Giancana fusese vazut in cazinoul Cal-Neva Lodge la nord de lacul Tahoe, unde Sinatra era co-proprietar.
In vara anului 1970 Sinatra isi declara sustinerea pentru candidatul Republican Ronald Reagan la functia de Guvernator al Califoniei. Primul film al lui Sinatra in acest deceniu “Dirty Dingus Magee” a fost lansat tot in 1970.
Pe 12 iunie 1971 la un concert caritabil in Hollywood, la varsta de 55 de ani, Sinatra si-a anuntat retragerea dupa 36 de ani de show-business. In 1973 dupa numeroase cereri de a inregistra macar un ultim album, Sinatra a revenit cu un album si un show televizat – ambele purtand numele – “Ol’ Blue Eyes Is Back”. In iulie 1976 Sinatra se casatoreste cu Barbara Marx. Era a patra casnicie a lui Sinatra si ultima. Pe 6 ianuarie 1977 mama lui moare intr-un accident aviatic. Acest fapt are un efect pofund asupra lui, reintorcandu-se la Catolicism si recasatorindu-se cu Barbara Sinatra intr-o Biserica Catolica, fapt ce a necesitat anularea primei sale casnicii cu Nancy Barbato.
In 1979, in fata piramidelor din Egipt, Sinatra sustine un concert pentru Presedintele Muhammad Anwar Al Sadat. Intors in Las Vegas, in timp ce sarbatorea 40 de ani de cariera si 64 de ani, a primit Grammy Trustees Award in timpul unei pereceri la Caesars Palace.
Continua sa sustina turnee, in ciuda problemelor de sanatate, in prima parte a anilor 90’. In unele momente memoria parea sa-i fie afectata insa acest fapt a fost doar o exagerare a tabloidelor, in timp ce in 1994 cade de pe scena. Sinatra a fost mereu apreciat in est, si cu toate ca este posibil sa nu fi planuit astfel, ultimul sau concert live in fata unui public a fost sustinut in Fukuoka Dome Japonia in decembrie 1994.
Zvonuri despre starea de sanatate precara a superstarului au persistat de-a lungul anilor 1996 si 1997 desi nu se stia exact de ce boala suferea, multi au spus ca este vorba de Alzheimer.
Pe 14 mai 1998, vocea secolului a tacut pentru totdeauna. Sinatra a plecat dintre noi la varsta de 83 de ani, lasand in urma o mostenire imensa si nepretuita, de care, datorita tehnologiei moderne, vor putea beneficia multe generatii de acum inainte.
Kings Of Leon este o formatie nominalizata la premiile Grammy din Columbia, Tennessee. Trupa este formata din trei frati: Caleb Followill (voce si chitara ritmica), Nathan Followill (tobe si backing vocalist), Jared Followill (chitara bas/ backing vocalist/ clape) – si varul lor Matthew Followill (chitara si backing vocalist). Impreuna au lansat patru albume de studio.
Numele formatiei este luat dupa numele tatalui si bunicului celor trei frati Followill – pe ambii chemandu-i Leon. In materie de succes comercial si pozitii in clasamentele de specialitate formatia are mai mult succes in Europa (in special in Anglia si Irlanda) decat in tara lor natala.
Primul material discografic al trupei a fost EP-ul “Holy Roller Novocaine” ce a aparut in 2003. Patru din cele cinci cantece ale EP-ului vor aparea si pe albumul de debut din acelasi an “Youth & Young Manhood”. Un an mai tarziu lanseaza al doilea album “Aha Shake Heartbreak” iar in 2005 acesta apare si in SUA. In martie 2006 Kings of Leon se aflau iarasi in studio pentru a inregistra pentru al treilea album. Un an mai tarziu, pe 2 aprilie 2007 in Marea Britanie si o zi mai tarziu in Statele Unite ei lansau “Because of the Times". Albumul a debutat pe prima pozitie in Anglia si Irlanda si doar pe pozitia 25 in SUA cu vanzari de aproximativ 70.000 de exemplare in prima saptamana. Albumul a fost precedat de single-ul “On Call” ce devine hit in Marea Britanie.
“Only by the Night” – albumul lansat in septembrie 2008 le-a adus si nominalizarea la a 51-a gala a premiilor Grammy la categoria “Best Rock Album” iar piesa “Sex on Fire” primeste si ea alte doua nominalizari. Piesa “Crawl” de pe acest album a fost oferita gratuit pe site-ul oficial a trupei pe 28 iulie 2008. Pe 5 august primul single “Sex on Fire” a fost lansata la posturile de radio si pe pagina lor de MySpace. Pe 28 septembrie 2008 albumul intra in topul Britanic pe locul intai cu peste 220.000 de exemplare vandute intr-o saptamana.
Taylor Alison Swift – nascuta pe 13 decembrie 1989, este o cantareata de pop-country. In 2006 a semnat cu Big Machine Records, o casa de discuri independenta. La aceasta casa de discuri isi face debutul cu albumul “Taylor Swift” de pe care a lansat ca prim single piesa “Tim McGraw”. Acest cantec a fost urmat de alte patru piese ce au ajutat la vanzarea albumului in mai mult de 3,6 milioane de exemplare. Al doilea album “Fearless” a fost lansat pe 11 noiembrie 2008 si a avut ca prim single piesa “Love Story” cel mai mare success al ei pana in present.
Taylor Swift s-a nascut in Wyomissing, Pennsylvania si locuieste impreuna cu parintii, Scott si Andrea si fratele Austin in Hendersonville, Tennessee. La varsta de 10 ani incepea sa aiba mici cantari prin orasul natal, Wyomissing, la concursuri de karaoke, festivaluri si targuri, in aceeasi perioada compunand si primele cantece. La 11 ani face prima calatorie la Nashville in speranta ca va obtine un contract la una din casele de discuri. Dupa numeroase alte vizite in Nashville, familia acesteia decide sa se mute in una din suburbiile orasului. Este descoperita la “The Bluehirb Cafe” de catre Scott Borchetta ce a semnat un contract cu tanara la noaua lui casa de discuri Big Machine Records.
Prima piesa semnata Taylor Swift, “Tim McGraw” a fost lansata pe posturile de radio in vara anului 2006 si pe 26 octombrie 2006, albumul ei omonim de debut a fost scos pe piata. Swift a produs sau co-produs toate cantecele albumului, ce a debutat pe locul 19 in Billboard 200 si s-a vandut in putin peste 61 de mii de exemplare in prima saptamana. Mai tarziu avea sa ajunga pana pe pozitia 1 in Billboard Top Country Albums si pe 5 in Billboard 200. Albumul a stationat 8 saptamani consecutive pe locul intai in topul de Country si pana in prezent s-a vandut in peste 3,6 milioane de exemplare.
Cel mai recent album de studio, “Fearless” a fost lansat in Statele Unite pe 11 noiembrie 2008. A debutat pe prima pozitie in Billboard 200 cu vanzari de 592,000 de exemplare in prima saptamana, cea mai buna saptamana pentru un album de coutry in mai bine de un an de zile. Sase piese de pe acest album au debutat in Billboard Hot 100 din prima saptamana. Pe 12 septembrie a lansat primul single oficial “Love Story”. Pana in luna decembrie 2008 albumul se vanduse deja intr-un million si jumatate de exmplare. Acesta este singurul album din istoria muzicii ce are 11 cantece in Billboard Hot 100.
