“Me so Horny” este o piesa dirty rap ce apartine grupului 2 Live Crew si face parte de pe albumul “As Nasty As They Wanna Be”. Cantecul a ajuns pe locul intai in topul American de Rap si pe 26 in Billboard Top 100 in anul 1989, in ciuda faptului ca nu a avut multe difuzari pe radio din cauza controversei legate de versuri. Tot din aceasta cauza grupul a fost acuzat de obscenitate iar albumul lor a fost interzis pe piata din Florida. In final albumul a avut raspandire si in acest stat dupa ce baietii au castigat procesul. Piesa contine un sample din "Firecracker" a celor de la Mass Production.
Piesa a devenit un mare hit pentru cei de la 2 Live Crew, ajungand pe prima pozitie in clasamentul de rap si pe 26 cel general al anului 1989. “As Nasty as They Wanna Be” a atins pozitia 3 in clasamentul de albume Rap si pe 29 in cel general. In cele din urma albumul a avut vanzari destul de bune: 3 milioane de exmplare.
Succesul piesei si al albumului a adus multe ingrijorari in privinta versurilor explicite atat a celor de la 2 Live Crew dar si in privinta lui Ice-T si a celor de la N.W.A.
Procurorul Jack Thompson din Broward County – Florida, i-a acuzat pe cei de la 2 Live Crew de obscenitate si a convins un judecator federal sa declare albumul acestora drept – obscen, in iunie 1990. Scriitorul Henry Louis “Skip” Gates, Jr. a depus marturie in favoarea grupului. Sinéad O'Connor a fost una din vedetele ce a sustinut grupul pe motive de libera exprimare. Decizia a fost intoarsa la apel iar publicitatea adusa pe aceasta tema a dus la vanzari mai mari ale albumului.
In 1999 grupul, mai putin Luther R. Campbell, a reinregistrat cantecul sub titlul "Bill So Horny". Asta se intampla in perioada in care presedintele SUA, Bill Clinton a a mintit cand a negat relatia cu Monica Lewinsky. Acest remix a dezamagit si nu a intrat in clasamente.
In anul 2008 piesa a fost clasata pe locul 83 in topul VH 1 100 Greatest Songs of Hip Hop.
Play&Win este un proiect format din 3 compozitori care incearca de cativa ani sa se lanseze. Intre timp au compus hituri pentru alte trupe, precum Activ, Akcent, 3SE, Impact, Inna. Sunt trei tineri ,care au adus un suflu nou in muzica din Romania, prieteni de mici , au provenit din familii modeste insa au fost incurajati sa isi urmeze pasiunea pentru muzica.
La 17 ani au parasit orasul lor natal Alba Iulia hotarati sa isi urmeze visul, acela de a compune pentru cele mai in voga trupe din Romania. Drumul catre succes nu a fost atat de usor pe cat se asteptau dar munca lor a dat roade ceva mai tarziu. Pana nu demult ei au hotarat sa sparga granitele anonimatului si sa porneasca o campanie de promovare a echipei Play & Win.
Lovitura au dat-o cu albumul “S.O.S” al baietiilor de la Akcent, cu bine cunoscutul hit international “Kylie”, avand ca urmare o gramada de productii muzicale pentru aproape toate trupele cunoscute de pe piata muzicala romaneasca.
Astfel echipa formata din acesti 3 baieti talentati a inceput sa prospere foarte mult, asta si datorita intelegerii foarte bune care exista intre ei.
A urmat randul celor de la Activ sa vina la baieti pentru colaborare din care s-au nascut hiturile “SUPERSTAR” si “LUCRURI SIMPLE” plus inca doua piese “DOR” si “HEAVEN”. Apoi “ALATURI DE INGERI” a celor de la 3SE, “OARE UNDE ESTI” semnata SISTEM, ANDRA – “WE GO CRAZY” .
Un alt produs 100% este INNA. Ei spera ca pe viitor sa aiba cat mai multe concerte impreuna pentru ca sunt “copii lor” muzicali. Desi sunt oarecum la inceput de drum trupa PLAY & WIN au pana in prezent peste 300 de melodii la uniunea compozitorilor dar sunt multi factori care interzic ca o piesa sa devina hit sau o trupa sa devina cunoscuta.
Putini compozitori se pot lauda cu un succes international. Iata ca echipa Play & Win este la al doilea dupa Akcent – “Kylie” urmand hitul “Hot” al Innei. Poate succesul si talentul lor nu era descoperit daca nu exista Viorel Sipos de la 3 Sud Est. Echipa Play & Win promite cat mai multe piese frumoase in perioada ce va urma.
Ca motto al trupei “we like to play with music…and we always win”
MEMBRI:
Barac Sebastian Alexandru (15 aprilie 1984)
Nascut in Medias, Jud. Sibiu, la varsta de 3 ani s-a mutat impreuna cu familia la Alba Iulia. La varsta de 12 ani a urmat cursul unei clase speciale de sport , mai tarziu devenind membru al echipei de handbal al liceului militar din Alba Iulia , pana la varsta de 19 ani cand a decis sa se implice in muzica mult mai mult asa ca si-a luat adio de la sportul de performanta si s -a inscris la Universitatea Hiperyon din Bucuresti sectia actorie (zi) pe care a terminat- o in 2006 -2007.
A studiat percutia pe care o adora de mic copil si chitara .9 ani de zile i-a luat sa invete si sa studieze cum sta treaba cu industria muzicala ori munca de studio pentru ca mai apoi sa inceapa sa lucreze pentru artisti in adevaratul sens al cuvantului.
Botezan Marcel (14 august 1985)
A terminat Liceul de Lucrari Publice din Alba Iulia .Momentan este student la Facultatea de Psihologie din Constanta. Cheia succesului pentru el este o echipa bine inchegata, intelegere si binenteles talent.
Bolfea Radu (9 decembrie 1984)
A urmat clasele Liceului de Muzica si Arte Plastice Alba - Iulia timp de 12 ani. Tot acolo a studiat pianul si chitara dar terminand liceul la o sectie teoretica. Momentan este student in Constanta la o facultata de Psihologie dar spune ca nu este motivul real pentru care locuieste in Constanta. Pentru el muzica a fost mai mult decat o pasiune a fost un vis.
Laleh Pourkarim este o compozitoare si interpreta nascuta pe 10 iunie 1982 in Bandar-e Anzali, Iran si stabilita in Suedia. Vine in aceasta tara la varsta de 12 ani si merge la scoala in Angered, Gothenburg. Inaite de venirea in Suedia a locuit si in Azerbaidjan si in capitala Republicii Belarus – Minsk.
Singura a produs si compus albumul de debut “Laleh” lansat in anul 2005. Pe acest album canta in trei limbi: Engleza, Suedeza si Persana. La premiile Grammis Suedeze din 2005 a primit 7 nominalizari din care a castigat la 3 categorii: Artist of the Year, Producer of the Year si New Artist of the Year.
A avut si un rol destul de important in filmul Suedez “Jalla! Jalla!” regizat de Josef Fares, ce a avut un mare succes in 2000.
Laleh este fiica lui Houshang Pourkarim, un sociolog Iranian proeminent din Bandar-e Anzali.
In adolescenta, Laleh formeaza un grup de Jazz –“Bejola” – cu profesorul ei de muzica, si invata singura percutia si saxofonul.
A scris, cantat si produs albulul ei de debut ce a aparut in primavera anului 2005 la Warner. Albumul apare in topurile scandinave si include doua cantece lasate ca single: "Invisible (My Song)" si "Live Tomorrow". In 2006 lanseaza albumul “Prinsessor” de pe care lanseaza piesele "November" si"Forgive but Not Forget”. Un alt cantec apare un an mai tarziu - "Call on Me".
Mylène Jeanne Gautier s-a născut la Pierrefonds la data de 12 Septembrie 1961, în Quebec, Canada, o suburbie a Montrealului, din părinţi originari din Franţa. Familia ei s-a reîntors în Franţa când ea avea doar 8 ani. A vândut până acum, peste 25 de milioane de discuri.
Mylène provine dintr-o familie cu patru copii: Brigitte, născută în 1959, Jean-Loup, născut în 1960 şi Michel, născut în 1969. La vârsta de 18 ani, părăseşte şcoala, pentru a urma o carieră artistică. Se înscrie la teatru unde şi obţine rolul lui Zézette, în piesa "Le Père Noël est une ordure".
În anul 1983, Mylène îl cunoaşte pe Laurent Boutonnat. La acea vreme nu îşi dorea să devină cântăreaţă, dar, a acceptat provocarea. Împreună cu un prieten, Jérôme Dahan, Boutonnat a început să compună melodiile. Mylène urma să fie cea care le va interpreta.
Astfel, în anul 1984, apare primul ei single, “Maman a tort”, single care a deranjat la vremea respectivă, prin versuri, atitudine şi ritm. Cu greu casele de discuri aveau să fie de acord cu semnarea unui contract.
Tot în această perioadă, Mylène decide să îşi schimbe numele de scenă, din Mylène Gautier în Mylène Farmer, ca şi un omagiu adus actriţei americane Frances Farmer.
Single-ul "Maman a tort", s-a bucurat în schimb de un mic succes printre ascultători, până în luna martie a acelui an, fiind vândut în peste 100.000 de exemplare, în ciuda videoclipului uşor cenzurat de către FR3, şi turnat dintr-un buget de doar 1000 de Euro.
Dat fiind acest mic succes, înregistrează şi o versiune în engleză a piesei, intitulată "My mum is wrong".
În acelaşi an, Mylène refuză trei proiecte: "Bip bou rock'n roll", "L'amour au téléphone" şi "I do love you". În 1985, apare cel de-al doilea single, intitulat "On est tous des imbéciles", cu un titlu expresiv pe faţa B, şi anume "L'annonciation", care nu se bucură de prea multă apreciere.
Pentru a fi rapid uitat, nu se filmează nici un clip pentru acest single, iar colaborarea cu Jérôme se încheie brusc, prin ruperea contractului cu casa de discuri RCA. Mylène şi Laurent, semnează de această dată cu o nouă casă de discuri, Polydor.
Tot în acelaşi an, Mylène lansează ce-l de-al treilea single, "Plus grandir", care, de această dată se bucură de un buget mai mare. Cu versurile scrise de Mylène, acest single se aştepta a fi un mare succes, dar a sfârşit cenzurat de majoritatea radiourilor, care au considerat versurile ca fiind... prea morbide. A urmat un videoclip: o tânără, plimbându-se într-un cimitr, vizitându-şi propiul mormânt. Melancolie şi... frică. Asta se poate deduce deja din atitudinea adoptată de Mylène. Single-ul s-a vândut în aproape 100.000 de exemplare.
Dar, vânzările nu sunt destul de consistente încă. În 1986, Laurent Boutonnat scrie versurile pentru noul single, "Libertine", iar muzica urmează a fi compusă de Jean-Claude Déquéant. Astfel, având un buget de 450.000 de Franci, în pădurea Rambouillet, Laurent Boutonnat filmează clipul pentru "Libertine", care se dovedeşte a fi un scurt metraj, acesta având nici mai mult, nici mai puţin de 11 minute. Pentru promovare, a rugat cinematografele, să-l difuzeze, înaintea fiecărui film, dar fiind prea lung, oferta a fost refuzată. Ca urmare, s-a luat decizia difuzării gratuite a clipului, în Paris. Efectul a fost resimţit imediat. Peste 500.000 de copii vândute. Fiind primit de public foarte bine, single-ul a fost distribuit DJ-ilor pentru difuzări în discoteci.
În sfârşit, în luna aprilie a lui 1986, primul album a lui Mylène vede lumina zilei. "Cendres de lune" se numea, şi a fost distribuit la vremea respectivă, pe mai multe suporturi (casetă, vinil, etc...). El conţine 9 piese, inclusiv single-urile lansate precedent, înafară de "On est tous des imbéciles". În 1987 însă, apare single-ul "Tristana", acompaniat de "Au bout de la nuit". Clipul pentru Tristana este turnat de acelaşi Laurent Boutonnat. Single-ul este mai apoi integrat într-o nouă versiunea a albumului "Cendres de lune", care va conţine 12 piese, inclusiv două remixuri. Acesta din urmă, este vândut în 800.000 de exemplare.
La sfârşitul lui 1987, Mylène lansează "Sans contrefaçon". Cu peste 500.000 de exemplare vândute, single-ul devinde un imn pentru comunitatea gay. Este urmat de o piesă ceva mai lentă, "Ainsi soit je...", lansată pe disc laser, şi distribuită şi în Japonia. Ce-l de-al doilea album, îşi face apariţia în 1988, intitulat "Ainsi soit je", şi sparge gheaţa cu peste 1.800.000 de exemplare vândute în prima zi.
"Pourvu qu'elles soient douces" este un alt single, extras de pe albumul "Ainsi soit je..." şi va rămâne single-ul cu cel mai mare număr de exemplare vândute de Mylène, pentru un single: 700.000. Este acompaniat de un videoclip, devenit scurt metraj la rândul lui, cu 17 minute, şi intitulat "Libertine 2 - Pourvu qu'elles soient douces".
În 1989, după lansarea single-ului "Sans logique", Mylène pregăteşte primul turneu de promovare din cariera ei. Acesta a început pe 19 Septembrie 1989 la Grenoble, şi s-a încheiat pe 7-8 Decembrie la Paris, Bercy.
Mylène ia o pauză de câteva luni, timp în care îşi pregăteşte cel de-al treilea album, primul extras pe single, fiind difuzat la data de 18 Martie 1991. Astfel, "Désenchantée" devine cel mai bine vândut single, cu peste 1.300.000 de exemplare, fiind menţionat chiar şi în Cartea Recordurilor, ca şi "Cel mai vândut single...". Clipul a fost filmat de acelaşi Laurent Boutonnat, în Ungaria. Mylène a fost nominalizată chiar şi la "Victoires de la Musique", dar a fost ignorată complet. Dar, noul album, "L'autre", a adus cu el un nou look şi un nou manager. De asemenea, primul duet a apărut câteva luni mai târziu, duet împreună cu Jean-Louis Murat, piesa intitulându-se, "Regrets". Clipul a fost filmat alb-negru, cu nuanţe sepia, tot în Ungaria, într-un cimitir.
În 1991 apare un nou single, "Je t'aime mélancolie", fiind acompaniat de o altă piesă, "Mylène is calling". În Decembrie 1991, un fan intră înarmat în Studiourile Polydoor/EMI Record din Paris, ţinând un grup de angajaţi sub ameninţarea pistolului, cerând o întâlnire cu Mylene. Sfârşitul a fost tragic, împuşcând un recepţionist, după care s-a sinucis. Deşi a refuzat să vorbească despre incident, i-a marcat într-o oarecare măsură viaţa şi cariera. Un alt scandal îi va umbri cariera la acel moment, după ce clipul pentru piesa "Beyond my control" a fost cenzurat de majoritatea canalelor de televiziune. Motivul? Prea mult sex şi prea mult sânge. Dar totuşi, acesta a fost difuzat în versiunea completă, doar după miezul nopţii. Deşi anunţase că se retrage, mai lansează totuşi un single, în lupta contra SIDA, numit "Que mon cour lâche".
În 1992 apare "Dance Remixes", care se vinde în 300.000 de exemplare în toată Europa.
Dar, anul 1993, aduce întradevăr o umbră în cariera lui Mylène, informaţii despre ea, în această perioadă neexistând, sau fiind foarte puţine. Veştile cum că ar juca într-un film regizat de Laurent Boutonnat, se confirmă atunci când apare pe piaţă "Giorgino", la 5 Octombrie 1994. Filmul însă nu se bucură de un prea mare succes, moment în care Mylène a şocat toată media la acel moment, imediat după, luând decizia să părăsească Franţa, pentru o perioadă nedeterminată, optând pentru California, unde s-a bucurat de o viaţă privată, trăind în anonimat.
Tot restul carierei, Mylène avea să ţină viaţa privată şi relaţiile cât se poate de departe de presă, şi chiar până în ziua de azi, în ciuda faptului că este una dintre cele mai faimoase femei din Franţa, este şi una din cele mai misterioase. A căutat o viaţă diferită, un echilibru, care într-un final a creat o nouă Mylène.
În perioada în care a stat în California, Mylene a început lucrul la al patrulea album, "Anamorphosee" care a reprezentat o schimbare totală de stil pentru regina muzicii pop din Franţa. Albumul este foarte american, şi are un sound mai mult rock decât pop. A fost lansat de single-ul "XXL". A debutat ca şi #1, dar eclipsat într-un fel de primele trei. Cu 5 single-uri şi câteva concerte, albumul s-a vândut până la urmă în 1.400.000 copii doar în Franţa. Deţine de asemenea recordul pentru cel mai exportat album in 1996. A fost lansat în Octombrie 1995, după aproape trei ani de tăcere. Al doilea single de pe acest album, apare la sfârşitul lui 1995: "L'instant X". Mai târziu apare şi single-ul "California", iar în Septembrie 1997 apare şi albumul "Live a Bercy".
Pe 16 Noiembrie, "Rêver" a fost lansat, acompaniat de un videoclip Live. Două extrase au luat naştere de pe acest album, "La poupée qui fait non" (cel de-al doilea duet, cu Khaled), şi "Ainsi soit je". Din nou, după aceste succese, Mylène se retrage în anonimat, până în 1999.
Următorul album se numeşte "Innamoramento", iar primul extras pe single este "L'Âme-stram-gram", care apare în Martie 1999. La 8 Iunie, este lansat "Je te rends ton amour", care ne-o arată pe Mylène într-o baie de sânge, în mijlocul unei biserici.
Scenele de viol sunt din nou, cenzurate de telviziuni. Dar, de această dată, videolclipul este lansat în format K7. 70.000 de copii au fost vândute, profitul fiind donat luptei înpotriva SIDA. Odată cu lansarea celui de-al cincilea album, Mylène, revine pe scenă, eveniment anunţat practic de piesa "Souviens-toi du jour". "Mylenium Tour", a fost un succes enorm, de la Paris şi până la Moscova. Din nou, estimările copiilor vândute la acest album se ridică în jurul cifrei de un milion.
Lansează de asemenea cariera tinerei Alizée, o fată de 16 ani, cu single-ul, "Moi... Lolita", care a rămas cel mai bun single, şi number one în clasamentele anului 2000. Alizée, lansează albumul "Gourmandises", întregul album fiind scris de Mylène, şi compus de Laurent Boutonnat.
Imaginea pe care Alizéea promovat-o, a fost cu grijă creată de Farmer şi Boutonnat; Nu a avut voie să dea decât puţine interviuri, nu mai mult de 20 de minute pe interviu, şi doar un număr mic de apariţii promoţionale. În 2005 Alizée a părăsit casa de producţie condusă de Boutonnant, al treilea album, care era aşteptat undeva pe la sfârşitul lui 2005, neapărând încă. Recordurile la vânzări, ale albumelor lui Alizée, au generat peste 10 milioane de euro pentru Mylene în 2001.
La 22 Ianuarie 2000, a avut loc decernarea premiilor NRJ Music, Mylène câştigând trei trofee, la trei nominalizări: "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", "Cel mai bun album francez" şi "Cel mai bun concert".
Succesul a fost urmat de decernarea premiilor NRJ Music, din 2001, unde a câştigat din nou un trofeu, pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză". Tot în 2001 lansează un single pentru filmul "Razmokets", intitulat "L'histoire d'une fée, c'est...". Single-ul nu beneficiază de promo, nici de videoclip, dar este vândut în 40.000 de exemplare. Şi din nou, o tăcere de un an....
Această tăcere a fost spartă, odată cu lansarea celui de-al treilea duet, cu Seal. "Les mots", a fost lansat în Octombrie, şi a fost vândut în 500.000 de copii. Este lansat şi un album, "Best Of...", intitulat "Les mots", la fel ca şi single-ul. Acesta conţine toate single-urile lansate de Mylène până la acel moment (înafară de "On est tous des imbéciles").
La 19 Ianuarie 2002 are din nou loc decernarea premiilor NRJ Music. Mylène câştigă pentru a treia oară consecutiv, premiul pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", şi oferă prima apariţie televizată împreună cu Seal.
În Aprilie lansează un alt extras pe single, "C'est une belle journée". Tot în 2002 două artiste reproduc piesa "Désenchantée", prima fiind cântăreaţa de origine belgiană, Kate Ryan în Martie 2002, şi Leloo (remixată de Mad House) în Iunie 2002. Un al treilea extras pe single apare cu piesa "Pardonne-moi", cu un videoclip elegant, regizat de Laurent Boutonnat. Single-ul va fi vândut în 150.000 de exemplare.
La 18 Ianuarie 2003, Mylène este din nou nominalizată la NRJ Music, la categoria "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", premiu pe care îl şi câştigă, pentru a patra oară consecutiv. Apare la televizor, cântând "Rêver", acompaniată la pian de, Yvan Cassard.
17 Decembrie 2004 este data la care Mylène anunţă o serie de 13 concerte unice, care se vor ţine consecutiv la Bercy, deoarece scena nu poate fi transportată. Biletele se vând imediat. Abia în Februarie 2005, se aude primul single de pe noul album. Acesta este "Fuck them all", şi a fost lansat pe 14 Martie 2005. Albumul "Avant que l'ombre" era aştepat undeva în Aprilie 2005. Şi întradevăr, la 4 Aprilie 2005, magazinele au stat deschise toată noaptea pentru a face faţă numărului foarte mare de cereri. Albumul a fost considerat de unii prea vulgar, sau prea lent, dar asta nu l-a împiedicat să ajungă number one, în prima săptămână de la lansare.
Luna Ianuariea a lui 2006 se anunţă plină de evenimente. Pe 13, încep concertele de la Bercy, iar pe 8, Mylène dă un interviu, la TF1, în scop promoţional. La acea vreme, anunţa că va fi ultimul ei interviu la o televiziune.
În 2006, Farmer a lansat un videoclip pentru piesa "L'Amour n'est rien...", unul dintre cele mai provocatoare clipuri ale ei.
A înregistrat un single cu Moby, "Slipping Away (Crier la vie)", care a fost lansat în Septembrie 2006, şi care a devenit cel de-al patrulea single al ei, number one în Franţa.
La 19 Iunie 2008, a fost lansat single-ul care anunţa cel de-al şaptelea album.
"Dégénération" s-a numit single-ul, iar albumul, "Point de Suture" a fost lansat la data de 20 August 2008. Surprizele însă nu s-au încheiat aici, Mylène anunţând un turneu, pentru 2009, de această dată cu o scenă transportabilă.
Pe 12 Septembrie 2008 s-a anunţat cel de-al doilea extras pe single de pe albumul "Point de Suture", acesta fiind "Appelle mon numéro", al doilea titlu de pe album. Prima difuzare pe radio a fost făcută de către Radio Vibration la data de 13 Septembrie 2008.
“Me so Horny” este o piesa dirty rap ce apartine grupului 2 Live Crew si face parte de pe albumul “As Nasty As They Wanna Be”. Cantecul a ajuns pe locul intai in topul American de Rap si pe 26 in Billboard Top 100 in anul 1989, in ciuda faptului ca nu a avut multe difuzari pe radio din cauza controversei legate de versuri. Tot din aceasta cauza grupul a fost acuzat de obscenitate iar albumul lor a fost interzis pe piata din Florida. In final albumul a avut raspandire si in acest stat dupa ce baietii au castigat procesul. Piesa contine un sample din "Firecracker" a celor de la Mass Production.
